Ziua de 16 decembrie 1989 a intrat în istorie ca începutul Revoluției Române, momentul în care dictatura lui Nicolae Ceaușescu a început să se clatine. Evenimentele din Timișoara, desfășurate între 16 și 20 decembrie, au marcat startul procesului de demolare a totalitarismului din România, după cum remarcă politologul Vladimir Tismăneanu în lucrarea sa „Despre 1989. Naufragiul utopiei” (Editura Humanitas, București, 2009):
„A fost momentul inaugural al seriei de acțiuni care aveau să culmineze la București și în alte orașe în zilele de 21 și 22 decembrie (…). Născut din violență și brutalitate, regimul pierea în chip violent și brutal, probând, încă o dată, natura sa ilegală și criminală.”
Primele manifestări din Timișoara
Totul a început pe 16 decembrie, când mai mulți credincioși din Timișoara s-au adunat în fața Catedralei reformate din Piața Maria pentru a protesta împotriva deciziei de evacuare a pastorului reformat László Tőkés. Pastorul devenise o voce critică la adresa regimului comunist, iar mutarea sa într-o altă localitate a fost percepută ca o încercare de a-i reduce la tăcere influența.
Ceea ce a început ca o mișcare pașnică s-a extins rapid, implicând studenți, muncitori și locuitori ai orașului. În scurt timp, Piața Maria a fost ocupată de câteva sute de persoane, care scandau „Libertate” și „Dreptate” și intonau „Deșteaptă-te, române!”.
Scandări împotriva regimului
În după-amiaza zilei de 16 decembrie, tramvaiele din Piața Maria au fost oprite de manifestanți. Pe unul dintre acestea, poetul Ion Monoran a strigat pentru prima dată „Jos Ceaușescu!”. Până seara, coloanele de protestatari au început să se îndrepte către sediul Comitetului Județean al Partidului Comunist Român (PCR), iar mulțimea a crescut la câteva mii de persoane.
Forțele de ordine – miliția, armata, gărzile patriotice – au intervenit brutal. Manifestanții au fost întâmpinați cu jeturi de apă și gaze lacrimogene, iar mulți dintre ei au fost arestați. Printre cei reținuți s-a numărat și pastorul László Tőkés.
17 Decembrie: Revolta ia amploare
A doua zi, protestele s-au extins. Mii de oameni – muncitori, studenți și locuitori – au ieșit în stradă, scandând „Jos Ceaușescu!”, „Jos comunismul!” și „Nu vă fie frică!”. Sediul Comitetului Județean al PCR a fost atacat de manifestanți, iar geamurile clădirii au fost sparte. În replică, regimul a mobilizat masiv forțele de ordine, iar în noaptea de 17 decembrie s-a deschis focul asupra mulțimii. Printre victime s-au numărat copii, tineri și femei, numărul celor uciși și răniți fiind considerabil.
Regimul comunist încearcă să înăbușe revolta
Nicolae Ceaușescu, informat despre situație, a trimis la Timișoara oficiali de rang înalt și generali pentru a coordona represiunea. Printre aceștia s-au numărat Ion Coman, Victor Atanasie Stănculescu și Mihai Chițac. Gărzile Patriotice din județele Dolj și Vâlcea, înarmate cu bastoane, au fost aduse cu trenuri speciale pentru a dispersa manifestanții, însă mulți dintre aceștia au fraternizat cu timișorenii sau au refuzat să participe la represiune.
„Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”
Pe 18 decembrie, protestele au continuat, iar revendicările manifestanților au devenit tot mai clare: eliberarea celor arestați, demisia lui Nicolae Ceaușescu și drepturi fundamentale pentru cetățeni. În balconul Operei din Timișoara, mulțimea scanda „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!” și „Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”.
Un moment care a schimbat istoria
Revoluția declanșată la Timișoara a fost scânteia care a condus, câteva zile mai târziu, la prăbușirea regimului comunist în întreaga țară. Prin curajul lor, timișorenii au demonstrat că schimbarea este posibilă, punând bazele unei Românii libere și democratice.
