Credincioșii ortodocși și greco-catolici din România sărbătoresc duminică și luni Rusaliile, cunoscute și ca Duminica Mare sau Pogorârea Sfântului Duh. Această sărbătoare încheie ciclul pascal, început cu Învierea Domnului și continuat cu Înălțarea.
Sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai vechi și respectate în creștinism, fiind celebrată încă din vremea Sfinților Apostoli. În trecut, Rusaliile și Înălțarea erau prăznuite împreună, însă mai târziu au fost separate, Cincizecimea rămânând dedicată Pogorârii Duhului Sfânt.
În tradiția populară, sărbătoarea este marcată prin împodobirea caselor și gospodăriilor cu ramuri de tei, nuc, plop sau stejar, menite să alunge răul și bolile. Ramurile de tei, în special, sunt considerate scut împotriva grindinei și a spiritelor rele. În unele zone, sâmbăta Rusaliilor este ziua în care se împart oale și colaci pentru pomenirea celor adormiți, iar duminica, se oferă farfurii decorate pentru cei vii.
De Rusalii, se dansează celebrul „Joc al Călușarilor”, considerat un leac pentru cei atinși de farmecul Ielelor, ființe mistice despre care se spune că umblă prin văzduh îmbrăcate în alb. În Ardeal, există obiceiul „udatului nevestelor” – femeile sunt stropite cu apă pentru a rămâne sănătoase și frumoase tot anul.
Superstițiile legate de Rusalii sunt încă vii în satele românești. Se crede că Ielele pedepsesc pe cei care nu respectă ziua, provocând boala „luat din Rusalii”. Pentru a se feri de aceste primejdii, oamenii evită munca la câmp sau deplasările în locuri pustii.
Astfel, Rusaliile rămân un prilej de reînnoire spirituală, dar și o dovadă a legăturii strânse dintre credință și obiceiurile populare, păstrate cu sfințenie de generații întregi.
