Un posibil atac al Iranului asupra bazelor militare americane ar putea activa Articolul 5 din Tratatul NATO, considerat piatra de temelie a alianței, care stipulează că un atac împotriva unui membru este considerat un atac împotriva tuturor.
Într-un astfel de scenariu, Regatul Unit și celelalte state membre NATO s-ar putea vedea implicate într-un conflict de amploare, pe care multe dintre ele ar prefera să îl evite.
Potrivit unei analize publicate de Sky News, premierul britanic a fost activ încă de la primele ore ale dimineții de duminică, la reședința oficială Chequers, purtând discuții telefonice intense cu lideri europeni și din Orientul Mijlociu, într-un efort de a calma spiritele și de a preveni escaladarea situației.
Deși liderul britanic a transmis un mesaj public de responsabilitate și diplomație, subliniind că Regatul Unit susține stabilizarea regiunii și revenirea la dialog, poziția Londrei rămâne ambiguă în privința atacurilor lansate de SUA asupra Iranului. Premierul a evitat în mod deliberat să răspundă dacă susține aceste lovituri, preferând o atitudine echilibrată, între loialitatea față de aliatul tradițional și dorința de a evita un conflict deschis.
Această atitudine rezervată a fost vizibilă și în declarația comună emisă de E3 (Regatul Unit, Franța și Germania), care a recunoscut acțiunile militare ale SUA, dar s-a concentrat pe obiectivul comun al blocării programului nuclear iranian. În același timp, Londra a refuzat să comenteze absența reacției din partea Washingtonului la apelurile europene privind de-escaladarea tensiunilor – inclusiv cele formulate de opoziția britanică și exprimate în cadrul summitului G7 din Canada și al discuțiilor de la Geneva.
Cu doar câteva zile înainte de atac, premierul britanic afirmase că nu prevede o acțiune militară iminentă din partea SUA, în ciuda deciziei președintelui Donald Trump de a părăsi summitul G7 și de a convoca în grabă consiliul de securitate națională. Întrebat ulterior dacă se simte frustrat de lipsa consultărilor, acesta a vorbit despre o „situație fluidă” și a reafirmat sprijinul pentru diplomație.
Oficialii de la Teheran au declarat că nu vor intra în negocieri atâta timp cât Israelul continuă atacurile asupra teritoriului iranian.
La rândul său, Israelul a respins orice idee de oprire a acțiunilor sale, complicând și mai mult eforturile diplomatice. În plus, Washingtonul susține că a fost nevoit să intervină din cauza lipsei de seriozitate a Iranului în negocierile de la Geneva.
Situația evoluează rapid, iar posibilitatea ca Iranul să răspundă direct la atacurile americane – considerate o premieră istorică – pare tot mai mare. Un răspuns slab din partea Teheranului ar putea fi perceput drept o slăbiciune, în timp ce o reacție agresivă ar putea duce la extinderea conflictului.
Regatul Unit, deși nu a fost implicat în operațiunile militare, nu este complet în afara pericolului.
Baza britanică de pe insula Diego Garcia nu a fost folosită pentru lansarea atacurilor americane, acestea fiind executate de bombardiere B-2 dislocate din Guam. Premierul a subliniat că nu a existat nicio solicitare din partea SUA privind utilizarea acestei baze, o decizie unilaterală care reflectă decuplarea tot mai vizibilă între Washington și aliații săi europeni.
Pe fondul acestor tensiuni, Londra își mută resurse militare suplimentare în regiune, în timp ce liderul guvernului britanic menține contactul cu omologii săi și încearcă să navigheze o criză tot mai periculoasă. Chiar dacă premierul este, în mod evident, împotriva unei confruntări militare, realitatea geopolitică îi limitează capacitatea de acțiune.
În prezent, lumea întreagă privește spre Teheran și așteaptă cu îngrijorare următorul pas.
