Paris, 6 august 2025 – O femeie din Franța a declanșat un proces inedit împotriva companiei de telecomunicații Orange, acuzând angajatorul că i-a plătit salariul timp de două decenii fără a-i oferi vreo sarcină de lucru. Cazul ridică întrebări grave despre responsabilitatea socială a companiilor și despre impactul psihologic al izolării profesionale.
Salariu fără activitate – vis sau coșmar?
Laurence Van Wassenhove, în vârstă de 59 de ani, fostă asistentă în resurse umane și mamă a doi copii, susține că a fost „uitată” într-un post fără responsabilități, fără interacțiune umană și fără activitate concretă, timp de 20 de ani. Deși a fost remunerată în tot acest interval, ea spune că situația a devenit un coșmar psihologic, nu un privilegiu.
„A fi plătită, acasă, fără a lucra, nu este un privilegiu. Este foarte greu de suportat”, a declarat femeia pentru postul de televiziune FTV.
Femeia suferă de epilepsie și hemiplegie – o paralizie parțială – și a fost transferată, din motive medicale, într-o funcție administrativă mai ușoară la începutul anilor 2000. După evaluarea medicală, însă, i s-a comunicat că nu este aptă pentru noua funcție solicitată într-o altă regiune, fiind ulterior plasată în așteptare, apoi în concediu medical prelungit.
Acuzații de discriminare și inactivitate forțată
Avocatul său, David Nabet-Martin, acuză compania că nu și-a respectat obligațiile legale de a-i oferi un loc de muncă adaptat condiției sale de sănătate, așa cum prevede Codul Muncii din Franța. Laurence reclamă și faptul că a fost „făcută invizibilă” în cadrul companiei, ceea ce i-ar fi afectat grav sănătatea mintală.
În ciuda solicitărilor repetate pentru reconversie profesională, sprijin psihologic sau formare, ea afirmă că a fost ignorată. Nici plângerea adresată în 2015 guvernului și Autorității pentru Combaterea Discriminării nu a produs efecte notabile.
„Eram tratată ca și cum nu existam”, a spus ea pentru publicația Mediapart.
Ce spune compania Orange
Într-un răspuns oficial oferit publicației La Dépêche, Orange susține că a luat în considerare „situația socială și personală” a angajatei și că i-a oferit cele mai bune condiții posibile în perioada respectivă. Reprezentanții companiei spun că s-au purtat discuții privind reintegrarea profesională a acesteia, dar că aceste demersuri au fost complicate de concediile medicale frecvente.
Cu toate acestea, cazul a deschis o dezbatere publică despre modul în care companiile mari gestionează angajații cu dizabilități sau cu probleme de sănătate pe termen lung și despre granița fragilă dintre susținere și marginalizare.
